Spectrum-X: Imersiune în estetica electronică și industrială alături de Nullifer și Candy Bones
1."Spectrum-X”(Wraithrest)sună în același timp științific și abstract.
Dacă cineva ar cunoaște doar numele formației, ce fel de univers artistic și-ar imagina?
O lume alcătuită din vise și coșmaruri, povești stranii, mituri, legende și tot ceea ce există undeva între realitate și imaginație. Toate aceste elemente se îmbină pentru a crea ceva ciudat, frumos și, uneori, tulburător.
2.Când ați dat viață primelor idei pentru Spectrum-X, sprijinindu-vă pe creații timpurii ca " Dreambook", ați avut o imagine de ansamblu foarte clară, sau ați ajuns treptat la această idee ?
A fost o viziune foarte clară și puternică încă de la început. Știam exact ce ne dorim să fie Spectrum-X. Am vrut să traducem viziunile noastre în muzică și să dăm formă lumilor care existau deja în mințile noastre.
3.În etapele de început ale Spectrum-X, ați simțit mai degrabă că dumneavoastră modelați proiectul sau că proiectul în sine vă modelează pe dumneavoastră?
Ambele, în mod absolut. Spectrum-X înseamnă Nullifer și Candy Bones, dar, în același timp, este ceva ce există aproape independent de noi. O creatură cu propria sa identitate. Noi am modelat-o, dar ea a și crescut odată cu noi și a devenit o parte inseparabilă din cine suntem.
4.Privind în urmă la " Dreambook"astăzi, considerați că reprezintă elementul care a stat la baza întregului concept sau ca pe un fragment al identității dumneavoastre din trecut?
Face cu siguranță parte din bazele conceptului nostru. Nu ne-am schimbat niciodată esența. Suntem aceiași strigoi și fantome care eram și în 2004. Timpul trece, muzica evoluează, dar esența rămâne nemodificată.
5.Odată cu albumele precum "Tea Party With Zombies" și" Darkest Night Ever",muzica dumneavoastră a evoluat semnificativ. În ce moment ați realizat că Spectrum-X se îndreaptă într-o nouă direcție?
Nu cred că a existat vreun moment anume în care să fi realizat acest lucru. Evoluția a fost atât de naturală, încât abia am observat-o producându-se. Chiar și acum, simt că toate albumele noastre poartă aceeași amprentă inconfundabilă. Pot suna diferit, dar aparțin aceluiași univers.
6.Dacă ați putea să retrăiți o singură lansare — "Tea Party With Zombies"," Darkest Night Ever "sau "Black Death "— doar de dragul de a vă reaminti starea de spirit de atunci, pe care ați alege-o?
Probabil "Tea Party With Zombies. "A fost cea mai nefinită lansare a noastră în multe privințe și cred că retrăirea ei ar fi interesantă tocmai din acest motiv. Este ceva fascinant în a privi în urmă la o perioadă în care creativitatea era deosebit de instinctivă și nefiltrată.
7.Când ați pus mai mult accentul pe elementele electronice din Black Death, ați simțit că lăsați ceva în urmă sau că extindeți ideea de ceea ce poate fi Spectrum-X?
Niciuna, sincer. A fost pur și simplu o altă perspectivă asupra aceleiași viziuni. Nu ne-am simțit niciodată constrânși de un anumit sunet sau gen. Abordările muzicale diferite ne permit să exprimăm diverse fațete ale aceleiași lumi artistice.
8.Sunetul și elementele vizuale par profund conectate în cazul dumneavoastră. Care dintre ele apare de obicei primul în procesul creativ?
Pentru noi, ele sunt în esență același lucru. Nu separăm cu adevărat muzica de imagini. Muzica evocă imagini, imaginile evocă sunete și, adesea, ele apar împreună ca parte a aceluiași impuls creator.
9.Vedeți identitatea dumneavoastră vizuală ca pe o reflexie a cine sunteți sau ca pe un personaj în care pășiți?
Nu a fost niciodată un personaj. Nici nu a fost, nici nu va fi vreodată. Ceea ce văd oamenii este o expresie a ceea ce suntem în realitate. Noi nu îmbrăcăm un costum pentru a deveni Spectrum-X.
10. Albumele dumneavoastră auo prezentarea vizuală este foarte coerentă. Ce elemente din această identitate sunt esențiale și nu pot fi schimbate?
Identitatea. Nu există nimic ce ar trebui să reinventăm, pentru că pur și simplu suntem noi înșine. Aspectul nostru, interesele noastre, sensibilitățile artistice au făcut întotdeauna parte din viețile noastre, nefiind ceva conceput pentru public. Firește, oamenii evoluează, dar esența noastră rămâne neschimbată.
11.Discografia dumneavoastră explorează adesea elemente mai întunecate și suprarealiste. Ce vă atrage către acest tip de imagistică?
Visele, amintirile din copilărie, horrorul și acea fascinație ciudată pe care am resimțit-o dintotdeauna față de lucrurile care există dincolo de realitatea cotidiană. Am fost atras de aceste lumi încă din copilărie. Mi s-au părut întotdeauna familiare.
12.Abordați întunericul mai degrabă ca pe o temă, o stare de spirit sau ca pe un limbaj de expresie?
Aș spune că este atât un limbaj, cât și o stare de spirit. Întunericul nu este în mod neapărat ceva negativ. Poate fi frumos, nostalgic, reconfortant, misterios, ba chiar jucăuș. Este pur și simplu unul dintre cele mai naturale moduri prin care ne putem exprima.
13.Cât la sută din discografia dumneavoastră reprezintă emoție personală și cât imaginație pură?
Nu cred că există o delimitare clară între cele două. Imaginația este adesea modelată de emoție, amintiri, vise și experiențe personale. Chiar și atunci când creăm ceva complet suprarealist, există de obicei un fragment din noi înșine undeva în interiorul acelui lucru.
14.Există o barieră între intenția dumneavoastră artistică și felul în care publicul rezonează cu albumele? Prețuiți mai mult libertatea lor de interpretare sau controlul asupra mesajului?
Prefer să le ofer oamenilor libertatea de a-și găsi propriul înțeles. Odată ce lansezi ceva în lume, acel lucru devine și parte din experiența altcuiva. O piesă poate evoca o imagine sau o emoție complet diferită în mintea unei alte persoane și cred că acesta este unul dintre cele mai frumoase lucruri legate de artă.
15.Vedeți muzica dumneavoastră ca pe o confruntare cu realitatea sau ca pe o remodelare a acesteia?
Poate ca pe o remodelare a acesteia, deși nu cred că ne-am propus în mod conștient vreuna dintre variante. Ne creăm propria realitate prin intermediul muzicii. Nu neapărat evadând din lume, ci deschizând o altă ușă în interiorul ei.
16.Fiind un proiect conectat atât la scena occidentală, cât și la cea japoneză, simțiți că aparțineți uneia dintre ele sau că vă aflați undeva la granița dintre cele două?
Nu am simțit niciodată nevoia să aparținem exclusiv unei singure scene. Muzica nu trebuie să respecte granițe geografice sau culturale. Noi ne-am urmat întotdeauna propria direcție artistică și, dacă aceasta rezonează cu oameni din diferite colțuri ale lumii, este un lucru minunat.
17.Cum a contribuit experiența publicului/scenei din Japonia la conturarea sau înțelegerea propriei identități artistice?
Cred că a întărit ideea că expresia artistică poate conecta oamenii dincolo de diferențele de limbă și cultură.
Este fascinant atunci când ceva atât de personal, creat din propria imaginație, își găsește un loc într-o altă cultură. Îți reamintește că anumite emoții și elemente estetice sunt universale.
18.Ați avut vreodată un punct de vedere sau o idee care nu și-a găsit locul în Spectrum-X la momentul respectiv, dar pe care v-ați dori să o vedeți integrată în viitor?
Există întotdeauna idei care își așteaptă rândul. Uneori, ele au nevoie pur și simplu de momentul potrivit sau de sunetul potrivit pentru a prinde formă. Nu forțăm lucrurile într-o direcție anume, așa că nu aș exclude nimic din ceea ce ni se pare autentic.
19.După atâția ani, ce anume continuă să vă motiveze din punct de vedere creativ?
Același lucru care ne-a motivat și la început: nevoia de a crea. Nu este ceva ce trebuie să creăm sau să ne motivăm singuri să facem. Face parte din ceea ce suntem. Atât timp cât aveam idei și universuri interioare în care ne regăsim, va exista întotdeauna ceva de exprimat.
20.Dacă cineva experimentează Spectrum-X pentru prima dată prin intermediul unuia dintre albumele dumneavoastră, care este sentimentul pe care sperați să i-l transmită?
Uimirea. Acel sentiment pe care îl ai în copilărie când descoperi ceva misterios și nu poți explica pe deplin de ce te fascinează. Mi-ar plăcea ca, cineva să asculte de la început până la final unul dintre dintre albumele noastre și să aibă senzația că a vizitat pentru scurt timp o altă lume, o lume ciudată, poate puțin înspăimântătoare, dar suficient de frumoasă încât să te facă să revii.
* Mulțumim trupei Spectrum-X pentru că a făcut posibil acest interviu*


