DIE/MAY: 永遠ノ雨ニ咲く痛み -Ecouri din interiorul unei furtuni fără sfârșit
"永遠ノ雨ニ咲く痛み" te introduce într-un spațiu atemporal al ploii eterne,cu peisaje în tente de gri,cu geamuri sparte,încă de la primul contact cu muzica.
Picăturile de ploaie care se lovesc de sol,copacii pierduți în neant,ca niște prelungiri ale tristeții norilor, "biciuiți" de vânt, apar și dispar din câmpul vizual cu aparenta cale de ieșire din atmosfera tensionată.
Se creează sentimentul de "asfixiere" prin dezolare,redată prin trecerea de la un ritm lent la unul alert al fenomenelor meteorologice,precum o trecere de la o stare la alta, o stare de angoasă care se cronicizează.
Versurile sugerează o traumă,un șoc emoțional determinat de un eveniment dureros, o pierdere, scoasă în evidență prin " the rain of sorrow falls eternally,drawing in waves of emptiness".
Însuși protagonistul devine "o floare ofilită care nu va mai înflori niciodată",simțind presiunea unei existențe dureroase în absența unui confort,validări psihoemoționale,a unui motiv de a își duce viața mai departe.
Fereastra propriului suflet s-a facut "mii de cioburi de emoții",lăsând în urmă răni ce nu pot fi vindecate ușor,fără a putea lăsa în urmă emoțiile.
Iluzia,realitatea pe care a trăit-o până în prezent s-a destrămat, dându-și seama că se amăgește, se păcălește pe sine însuși.
Invidiează lumea și oamenii care își văd de propria viață,merg înainte fără ca ceva să se fi schimbat. E singurul care trăiește printre umbrele trecutului.
Până și suferința reușește să înflorească în interiorul său.
Aranjamentul muzical completează perfect peisajul angoasei existențiale prin versuri,iar timbrul vocal al artistului reușește să redea intensitatea prin elementele de descrescendo și crescendo,precum și prin registrele aspre,guturale.
Impactul vizual este atât de puternic încât apare o "paralizie" psihoemoțională,devine imun la orice alte lovituri venite din partea vieții deoarece nu mai este o noutate și ajunge să se detașeze și să se închidă în propriul sine ("the pain reflected in those eyes held by a blackened heart/even words of despair fails to reach the heart").
Finalul indică formarea unei bariere de gheață, învățând prin această experiență traumatică să nu mai fie vulnerabil în fața oamenilor și să păstreze distanța.În sine,single-ul "永遠ノ雨ニ咲く痛み" este o confesiune ce dezvăluie o tendință spre crize existențiale însoțite de o anxietate cu caracter exacerbat.